"-Lena, tu in ce crezi ca se masoara dragostea?
-Dinu, nu stiu..eu vad dragostea singurul sentiment care ne ridica din umilitoarea noastra conditie, de animale evoluate, dar care tot animale raman, incapabile de sentimente inalte. Este singura care ne face sa fim mandrii, defapt sa dobandim rangul de oameni in adancul sens al cuvantului. Cu toate astea Dinu de ce nu o putem masura?
-Nu o putem masura, atinge, mirosi, vedea...dar o simtim, este acolo in sufletele noastre...Sau stai, stiu in ce se masoara dragostea....In suferinta...
-Dar atunci, la ce dragoste iti port eu tie, ar trebui pana acum sa ma zvarcolesc in chinuri inimaginabile. Aceasta suferinta pe care o spui tu, s-ar transpune din spiritual in carnal...atunci ar fi doar un anestezic care ucide...
-Oh Lena, vom suferi, doar ca nu a venit vremea noastra...soarta inca ne scrie tragedia in care vom fi protagonisti...punctul tragic este aproape, aproape...
-Da, sunt constienta de asta Dinu, dar poate mai tarziu...Prin strada "mai tarziu"se ajunge in locul numit "niciodata"...
-Lena, sufletele noastre sunt de fier fata de altii, mereu asa aratam, eu sunt baiatul rebel si incapatanat, tu esti fata rea si rasfatata, dar defapt in interiorul lor s-a depus rugina....Orice suflet de fier se lasa pana la urma mancat de rugina...
-Stiu Dinu, stiu! Dar fara rugina, nu puteam sa fim diferiti unul cu altul...Fata aceasta ascunsa adanc in fiinta mea, nu iese la suprafata decat pt o singura persoana din lumea intreaga, una din milioane...Tu! Si stiu ca aceleasi situatie similara, sau chiar identica se petrece si in fiinta ta ...Pe mine nu ma intereseaza cu cate femei vei sta, pt ca stiu ca niciuna nu va ajunge in locul unde sunt eu plasa, nici cat un pas de furnica...toate vor ramane la aceeasi valoare: 0!
-Adevar graiesti, viata mea! Poate iti dai seama ca la fel este si in inima ta, eu am fost evanghelistul tau, toti barbatii care vor veni dupa mine, vor predica testamentul meu...Eu sunt modelatorul sufletului tau, al sentimentelor tale, nimeni nu va putea sa readuca forma pura de odinioara. Nimeni!
-Si de aceea te voi iubi vesnic! Dragostea pt tine mi s-a increstat in carne, numele tau hoinareste fugar prin gandurile mele. Totul, dar absolut totul se rezuma la tine, doar la tine! Dinu, barbatii ceilalti nu ma pot rani, nimeni nu poate...sunt imuna la ei, dar calcaiul lui Ahile in cazul meu esti tu!
-Si totusi, in ciuda acestor sentimente inalte pe care le simtim reciproc, inca de cand eram copii, soarta nu a fost blanda cu noi...Ura dintre familiile noastre, ne tine despartiti, 2 ingeri separati, 2 parti ale aceluiasi intreg....tu si eu. Impreuna dar despartiti!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu